Ploaie de vara...(part 2)

Intru in apartament...imi arunc pantofii intr-un colt, cheile pe masa...paltonul in cuier. Ma indrept cu pasi inceti spre canapeaua, unde cad rapusa de oboseala.

Vreau ceva dulce.Imi aduc aminte ca am ciocolata. Ma ridic repede si ma duc la bucatarie. Gasesc ciocolata, desfac si iau o bucata, dar parca nu e la fel de dulce ca si inainte.

Ma intorc inapoi in sufragerie, pe canapea. Vad poza ta...Ma uit la ea...dar in minte imi vin imagini cu tine si cu ea. O iau si o arunc. Cum ai putut sa ma ranesti asa?

Ma intind pe canapea si ma gandesc la diverse momente petrecute impreuna.Mi-e dor de tine, de zambetul tau, de parfumul tau. Cum poate sa-mi fie dor de el? El? Care mi-a facut atat de mult rau?

Aud soneria. Ma duc sa deschid...E prietena mea. "Am venit sa te scot in oras si nu accept nici un refuz". E destul de convingatoare, in plus aveam nevoie sa plec din apartament, sa ies sa iau o gura de aer.

Gasim o mica cafenea, destul de retrasa. Comandam . Imi aprind o tigare. Ma uit pierduta la fumul care se ridica. "Suferi?" o aud pe prietena mea zicand. "Sincer, nu stiu. Daca e suferinta sau pur si simplu dezamagire. Dar as prefera daca am gasi un alt subiect de discutie"... "Ok.Inteleg."

Am inceput sa povestim despre lucruri nesemnificative, despre visele noastre din adolescenta pe care nu am reusit sa le realizam din diferite motive. Timpul a trecut atat de repede ...

Ma indrept spre casa in racoarea noptii. Vantul imi mangaie parul si imi sopteste cantecele noptii.

Intr-un final, ajung acasa. Ma dezbrac si intru la dus. Lacrimile incep sa curga pe obraz,dar sunt ascunse de picaturile de apa.

"Inca te mai iubesc..." , imi zic insumi

Ganduri...

De ce ma simt vinovata? In mintea mea eu sunt cea vinovata, cea care a gresit mereu. Poate ca chiar asa este si eu nu mi-am dat seama. Inainte simteam fluturi in stomac...acuma simt un gol in inima....

Ai plecat fara sa ma asculti, fara sa ma intelegi sau sa intelegi de ce am procedat asa. Acuma stau in fata televizorului si incerc sa ma concentrez pe un anumit program. Dar nu pot...Pentru imi revin unele amintiri cu tine, cand ne certam pe telecomanda si nimeni nu castigam pentru ca mereu incepeam sa ne tachinam si sa alergam unul dupa altul prin casa.

Sunt curioasa sa stiu daca tu te gandesti la mine sau pur si simplu ai sters cu buretele absolut totul. Iubirea mea , asa imi ziceai mereu si cand ne certam.

Te-am urat in momentul in care mi-ai zis ca nu mai vrei sa fim impreuna, dar acuma mi-e dor de zilele petrecute cu tine, de certurile noastre banale, de impacarile noastre, de noptile petrecute impreuna in care pur si simplu vorbeam si stateam in bratele tale.

Dar acuma ti-ai gasit o alta iubire. Poate de mine nici nu iti mai amintesti. Imediat se implineste un an de cand , noi nu mai suntem impreuna. A trecut foarte putin si rana mea este inca deschisa si sangereaza din cand in cand, cand iti simt mirosul sau iti imbrac tricoul pe care il purtai cand ramaneai la mine.

O sa ramai mereu iuby meu. Nimeni nu o sa te scoata din inima mea.

Te iubesc ... 2 cuvinte ... care au o importanta mare intr-o relatie daca sunt spuse din suflet ...