luni, 27 decembrie 2010

Un nou inceput

Cine se gandea ca in facultatea o sa-mi aduca iubirea?
Octombrie ... facultate ... necunoscut ... 2 ochi albastri ...
Au trecut doar 2 luni de zile si simt ca au trecut ani de zile. Am invatat din nou sa iubesc alaturi de cei 2 ochi albastri care ma vegheaza cand dorm in bratele lui, care ma sorb picatura cu picatura, care mereu ma doresc ...
Mai e un pic si ne vom revedea ...
Te iubesc !

joi, 25 noiembrie 2010

Un nou capitol

Facultate ... iubire ... nervi ... oboseala ... plictiseala

duminică, 25 iulie 2010

Jocul cu focul

Suna telefonul ... Esti tu , imi spui ca ai intrat la master si eu iti spun ca am intrat la facultate. "Hai la o cafea la mine, eu iau frisca si ciocolata si tu faci cafeaua ... " "Ok...!"
Ma imbrac intr-o rochita alba, dar fara nici o intentie ...
Ajung la tine, povestim si ma apuc de cafea. La un moment dat, vii in spatele meu si incepi sa-mi faci masaj. "Asa bine este ... sunt ca o pisica caruia ii place sa fie mangaiata" , ma gandesc eu . Termin cafeaua, o pun in cesti si o ornez ...
Urmeaza niste ore in care radem, povestim vrute si nevrute si in care ma gadili. Iti place atat de mult sa ma gadili, sa ma tachinezi.
La un moment dat ma tragi de mana si ma pun langa tine in pat. Ma iei in brate ... lumina este stinsa, doar lumina de la monitor e. Ma mangai pe mana, apoi incepi sa ma saruti pe umar, pe gat, pe la ureche, pe fata. Involuntar intorc capul si buzele noastre se intalnesc. Incepi sa ma mangai peste tot ... nu ratezi nici un loc. Si la un moment dat , te opresti si iti ceri scuze . "Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Imi place, imi place sa ma joc cu focul." si te sarut pana sa mai apuci sa spui ceva.
Trebuie sa plec...aprinzi lumina si instinctiv imi duc mainile la ochi ... E prea puternica. Imi iei mainile si imi acoperi ochii cu mainile tale si ma saruti, apoi ma iei in brate.
... to be continued

duminică, 18 iulie 2010

Compromisuri

Cat de mult suntem dispusi sa facem compromisuri? Cat de departe putem sa mergem ca celui de langa noi sa-i fie bine? De ce noi femeile suntem primele dispuse sa ne sacrifice pentru fericirea barbatului?
Aceste intrebari si multe altele imi circula prin minte de cateva zile incoace...Mai degraba de cand m-a intrebat El daca sunt dispusa la o vacanta in 3...
O vacanta romantica transformata peste noapte intr-o vacanta de familie...
Sunt dispusa sa fac acest compromis? Sunt dispusa sa accept faptul ca viata mea s-a schimbat din momentul in care am zis DA? Sunt dispusa sa devin mama mai devreme de termen?
Sincer, pana in momentul de fata nu am reusit sa gasesc nici un raspuns, ci doar o alta multime de intrebari care s-au alaturat intrebarilor anterioare.
Il iubesc...dar nu stiu daca inca il mai pot iubi...Incep sa cred ca nu este persoana potrivita pentru mine. Este mult prea perfecta pentru mine, este ceea ce am vrut...dar poate nu e prea devreme?
Totusi sunt in floarea varstei...vreau sa ma distrez...vreau sa simt ca traiesc.
Cu el ma simt in siguranta, este acea siguranta care iti confera incredere, dar care totodata iti confera si sentimentul de responsabilitate.
Imi vin in minte cuvintele lui : "Sunt singur...simt lipsa unui copil in casa mea." ... Tind sa cred ca am gresit in decizia mea de a ma maturiza inainte de timp. Poate am reusit sa ratez niste clipe minunate din viata mea de tanara adolescenta, clipe care nu le-am putut trai tocmai din cauza dorintei mele de maturizare.
Este deja mult prea tarziu? Este deja dificil drumul de intoarcere? Exista un drum de intoarcere?
Raspunsul mi-l dau singura. Categoric ca nu exista. Este o calatorie cu bilet doar dus. Este greu ...
Discutie serioasa .... 2 cuvinte care ma sperie ... Am vazut ca nu stiu inca sa fac diferenta sau mai bine zis unde sa pun granita intre cuvintele care dor si cuvintele care fac adevarul mult mai usor de suportat.
Inca mai am de invatat ... dar nu vreau ... M-am saturat !!!

vineri, 16 iulie 2010

Un mic ocol

A.M.R. 7 zile ...
Deocamdata sunt intre 4 pereti, 2 paturi intr-un cuvant in salon de spital. Am facut o criza de apendice, dar acuma sunt bine. Mai greu cu mana dreapta, cam doare ... am o branula si pisca de numa ...
Abia astept sa plec la mare. Am primit consintamantul medicului, care btw e un dulce si jumatate. are niste ochi albastri...yummy...
toata lumea este ok aici, dar oricum abia astept sa ajung acasa, nicaieri nu e mai bine decat acasa.
oricum azi o sa vina ai mei pe aici...iubi si poate daca se tine de cuvant si X meu ... oricum a zis ca ma anunta....sper sa se tina de cuvant. chiar imi este dor de el...
si totusi A.M.R. 7 zile ...

marți, 6 iulie 2010

16 zile

A.M.R. 16 zile ...
Mai este un pic si plecam ... Deja visez la nisipul fierbinte, la mare, la briza, la un apus perfect alaturi de tine ...
Si totusi, mi-e frica. Mi-e frica sa nu incepi, dupa aceasta vacanta, sa ma vezi ca si persoana alaturi de care vrei sa-ti refaci viata. Nu sunt pregatita sa ma leg de cineva pentru totdeauna.
Dar, pot sa zic ca m-ai schimbat ... Sunt cuminte, rezist tentatiei, ma gandesc la tine mai intai si dupa la mine ... ma gandesc ca ti-as putea face rau prin actiunile mele.
Toata lumea ne vede ca si o familie in devenire ... interesanta impresie am lasat. Poate ca am inceput sa ne cunoastem reciproc nevoile, sa ne completam unul pe altul, sa ne ajutam unul pe altul ... ca si sot si sotie?
Oricum de la tine ma astept de la orice ... ce sti ... poate ne vom intoarce din vacanta cu ceva in plus ... pe degetul meu ...
Dar nu ... nu o sa accept ... sunt prea tanara pentru acest angajament. Mai este timp ... desi nu stie nimeni daca maine vom mai trai ... Totul este relativ ...
Si totusi ... A.M.R. 16 zile ...

vineri, 2 iulie 2010

Drinking coffee & thinking

O cana de cafea ... o licoare neagra care imi invadeaza simturile ... o prietena care stie sa pastreze secrete, care stie sa taca, care nu stie sa vorbeasca ...
Ieri au fost 2 luni ... 2 luni in care am invins prejudecati de tot felul ... Si totusi am inceput sa ma intreb daca merita ... Atatea secrete ... atatea lucruri care nu mi le zice , doar ca sa ma protejeze ? De ce ?
Stiu ca ma considera considera inca o copila ... pentru el poate sunt, dar consider ca sunt destul de matura sa-l inteleg sau poate sa incerc sa-i fiu alaturi. De fiecare ma lovesc de un zid si doare foarte tare. Incerc sa inteleg ca ii este greu sa-si deschida sufletul in fata mea , dar totusi sunt iubita lui ... la bine si la rau ... asa se zice!
Ieri ne-am certat ... conflict de caractere ... Poate a fost vina mea ; nervii mei sunt intinsi la maxim. In zilele care urmeaza, lucrurile vor reveni la normal ... asa sper.
Azi trebuia sa ne vedem. Am primit mesaj ca nu poate ... nu se simte bine . Am inceput sa-l simt distant fata de mine. Oare isi face facuta prezenta diferenta de varsta? Vreau sa vina o data concediul...Poate atunci relatia noastra se va schimba in bine ,desi tind sa cred ca va fi doar o iluzie , o minune care in cazul meu va dura 9 zile , nu 3 zile, ca in povestile cu zane si printi.
Mi-e dor de el, dar in acelasi timp , sunt tentata de lucrurile din jurul meu. Baieti de varsta mea sau apropiata, activitati specifice varstei mele ... Nu stiu ... Maine va vorbi cu mine, desi nu cred ca va zice totul si va incerca sa se eschiveze fata de mine. Doare ... dar am intrat in hora si va trebui sa joc in continuare ... Inca nu sunt pregatita sa zic : Adio ! Totusi, sunt dispusa sa dau a doua sansa, a treia ... nu stiu de ce ... O intrebare fara raspuns ... De Ce?
19 ... 35 ... 11 ....

marți, 15 iunie 2010

Prejudecati?

Prejudecati? Zi de zi ne lovim de ele ... Eu am inceput sa ma lovesc de ele din prima zi de cand am devenit a lui. Ce fel de prejudecata ? Prejudecata referitoare la varsta. Este o diferenta destul de mare intre noi (daca se chinuia, putea sa-mi fie tata).
De ce am ales sa fiu cu el ? Poate pentru ca deja este trecut prin viata si in momentul de fata am nevoie de un om matur care sa stie ce vrea de la viata , dar care sa reuseasca sa faca ordine si in viata mea. Inainte sa-l cunosc viata mea era un haos total. Acum , pot spune ca stiu ce vreau de la viata si stiu cum vreau sa-mi traiesc viata de acum in colo.
Nu stiu daca citesti aceste randuri, dar pot sa zic ca m-am schimbat.Nu mai sunt acelasi femeie care nu stia ce vrea de viata, de la iubire, de la orice. Acum stiu ce vreau. Stiu ce vreau sa fie in viitorul meu.
In timpul de cand suntem impreuna , am intalnit o sumedenie de prejudecati, dar contrar asteptarilor mele si multe urari de bine si viata lunga. Lumea este impartita in milioane de parti si pareri diferite si mereu o sa fie cineva care sa fie impotriva ta.E greu ... cateodata ... sa ma adaptez situatilor sau prietenilor tai, dar deocamdata nu am clacat si pot spune ca m-am comportat destul de natural, dupa parerea mea.
Oricum iti MULTUMESC ! ca esti aici si ca ma iubesti ... desi inca nu am incredere deplina in iubirea ta ... dar inca vreau sa cred ...

marți, 9 februarie 2010

Povestea mea

Dimineata aceasta am lenevit in pat ... in pijamalele mele pufoase , alaturi de un bol de cereale. Ma uit in dreapta mea, patul este gol ... Pentru prima oara , pot sa ma intind in pat cat vreau, fara sa te dau mai incolo, ca ocupi trei sferturi din pat. Pentru prima oara pot sa ma uit la ce vreau la televizor, fara sa ne mai batem pe telecomanda.
Am terminat de papat ... ma ridic din pat , ma duc la baie ... creion negru, rimel, balsam de buze si parul prins in coada , o pereche de blugi, puloverul meu preferat, cizme , palton si geanta. Sunt gata de plecare!
Dar lipseste ceva ...

vineri, 29 ianuarie 2010

De ce iubim femeile? de Mircea Cartarescu

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu sfarcuri care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirimea lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen.
Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

marți, 26 ianuarie 2010

Doare ... indiferenta

In seara asta mi-am dat seama ca prea multa libertate inseamna indiferenta...indiferenta sub orice forma doare foarte tare.
Am renuntat la un vis, pentru a fugi in urmarirea altuia si le-am pierdut pe ambele. Am renuntat la tine ... am renuntat la iubirea ta ... am renuntat la amintiri. Am vrut sa te uit prin intermediul altuia , dar mi-am dat seama ca pur si simplu , inca nu este momentul sa te uit.
Iar tu, Blue Eyes ... m-ai dezamagit. Libertatea permisa, compromisurile facute au fost pentru mine o lectie. Pot sa fiu alta. Pot sa ma schimb , in functie de situatie. Am crezut ca te pot schimba ... dar nu ma pot lupta cu morile de vant. E imposibil. Sper sa te intorci la ea...EA, cu care m-ai atacat si m-ai ranit de atatea ori. Sa fiti fericiti ... si totusi cine va zice primul "Adio" ? EU ... continui jocul acesta mizerabil ... sau TU ... tai raul din radacina? Nu ai fost "The One"! Mi-am dat seama ca inca exista baieti care nu stiu sa aprecieze ce au langa ei ... Si TU mi-ai dovedit acest lucru.
M-am lovit foarte tare de pragul de sus! Dar am reusit sa vad pragul de jos. Ce nu te omoara, te face mai puternic !
Brown Eyes ... next time please wake me up!!! Thank you for letting me back in your heart!!! or maybe just a little bit ...

duminică, 17 ianuarie 2010

De ce?

De ce nu ne putem detaşa de trecut ?
Îl iubesc sau pur şi simplu este obişnuinţa de care nu mă pot desparţi ? Aseară a fost o seară de vis. A fost de vis şi încă îi mai simt mirosul pe pielea mea, atingerea lui sau respiraţia lui sacadată şi plină de nerăbdare... Fiori de gheaţă îmi străpung spatele când închid ochii, pur şi simplu imagini de aseară mi se derulează...la fel ca un film .
Îl vreau ... dar nu îl vreau ca şi iubit ... vreau să fie amant, vreau să muşc din puterea lui ca eu să fiu mai puternică, vreau sa deţin controlul, vreau pur şi simplu să am un umăr la care pot apela oricând şi nu, un iubit care să mă intrebe ce am făcut aseară sau de ce am ieşit şi care să urle la mine. Vreau o portiţă de scăpare din lumea asta rea şi murdară. Acea portiţă eşti tu !
Mă poţi accepta aşa cum sunt în momentul de faţă ? Vrei să fiu a ta şi tu al meu , fără să ne întrebăm cu cine am fost aseară ?
Eşti dispus ?