Jocul cu focul

Suna telefonul ... Esti tu , imi spui ca ai intrat la master si eu iti spun ca am intrat la facultate. "Hai la o cafea la mine, eu iau frisca si ciocolata si tu faci cafeaua ... " "Ok...!"

Ma imbrac intr-o rochita alba, dar fara nici o intentie ...

Ajung la tine, povestim si ma apuc de cafea. La un moment dat, vii in spatele meu si incepi sa-mi faci masaj. "Asa bine este ... sunt ca o pisica caruia ii place sa fie mangaiata" , ma gandesc eu . Termin cafeaua, o pun in cesti si o ornez ...

Urmeaza niste ore in care radem, povestim vrute si nevrute si in care ma gadili. Iti place atat de mult sa ma gadili, sa ma tachinezi.

La un moment dat ma tragi de mana si ma pun langa tine in pat. Ma iei in brate ... lumina este stinsa, doar lumina de la monitor e. Ma mangai pe mana, apoi incepi sa ma saruti pe umar, pe gat, pe la ureche, pe fata. Involuntar intorc capul si buzele noastre se intalnesc. Incepi sa ma mangai peste tot ... nu ratezi nici un loc. Si la un moment dat , te opresti si iti ceri scuze . "Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Imi place, imi place sa ma joc cu focul." si te sarut pana sa mai apuci sa spui ceva.

Trebuie sa plec...aprinzi lumina si instinctiv imi duc mainile la ochi ... E prea puternica. Imi iei mainile si imi acoperi ochii cu mainile tale si ma saruti, apoi ma iei in brate.

... to be continued

La Confession

Compromisuri

Cat de mult suntem dispusi sa facem compromisuri? Cat de departe putem sa mergem ca celui de langa noi sa-i fie bine? De ce noi femeile suntem primele dispuse sa ne sacrifice pentru fericirea barbatului?

Aceste intrebari si multe altele imi circula prin minte de cateva zile incoace...Mai degraba de cand m-a intrebat El daca sunt dispusa la o vacanta in 3...

O vacanta romantica transformata peste noapte intr-o vacanta de familie...

Sunt dispusa sa fac acest compromis? Sunt dispusa sa accept faptul ca viata mea s-a schimbat din momentul in care am zis DA? Sunt dispusa sa devin mama mai devreme de termen?

Sincer, pana in momentul de fata nu am reusit sa gasesc nici un raspuns, ci doar o alta multime de intrebari care s-au alaturat intrebarilor anterioare.

Il iubesc...dar nu stiu daca inca il mai pot iubi...Incep sa cred ca nu este persoana potrivita pentru mine. Este mult prea perfecta pentru mine, este ceea ce am vrut...dar poate nu e prea devreme?

Totusi sunt in floarea varstei...vreau sa ma distrez...vreau sa simt ca traiesc.

Cu el ma simt in siguranta, este acea siguranta care iti confera incredere, dar care totodata iti confera si sentimentul de responsabilitate.

Imi vin in minte cuvintele lui : "Sunt singur...simt lipsa unui copil in casa mea." ... Tind sa cred ca am gresit in decizia mea de a ma maturiza inainte de timp. Poate am reusit sa ratez niste clipe minunate din viata mea de tanara adolescenta, clipe care nu le-am putut trai tocmai din cauza dorintei mele de maturizare.

Este deja mult prea tarziu? Este deja dificil drumul de intoarcere? Exista un drum de intoarcere?

Raspunsul mi-l dau singura. Categoric ca nu exista. Este o calatorie cu bilet doar dus. Este greu ...

Discutie serioasa .... 2 cuvinte care ma sperie ... Am vazut ca nu stiu inca sa fac diferenta sau mai bine zis unde sa pun granita intre cuvintele care dor si cuvintele care fac adevarul mult mai usor de suportat.

Inca mai am de invatat ... dar nu vreau ... M-am saturat !!!

Un mic ocol

A.M.R. 7 zile ...

Deocamdata sunt intre 4 pereti, 2 paturi intr-un cuvant in salon de spital. Am facut o criza de apendice, dar acuma sunt bine. Mai greu cu mana dreapta, cam doare ... am o branula si pisca de numa ...

Abia astept sa plec la mare. Am primit consintamantul medicului, care btw e un dulce si jumatate. are niste ochi albastri...yummy...

toata lumea este ok aici, dar oricum abia astept sa ajung acasa, nicaieri nu e mai bine decat acasa.

oricum azi o sa vina ai mei pe aici...iubi si poate daca se tine de cuvant si X meu ... oricum a zis ca ma anunta....sper sa se tina de cuvant. chiar imi este dor de el...

si totusi A.M.R. 7 zile ...

16 zile

A.M.R. 16 zile ...

Mai este un pic si plecam ... Deja visez la nisipul fierbinte, la mare, la briza, la un apus perfect alaturi de tine ...

Si totusi, mi-e frica. Mi-e frica sa nu incepi, dupa aceasta vacanta, sa ma vezi ca si persoana alaturi de care vrei sa-ti refaci viata. Nu sunt pregatita sa ma leg de cineva pentru totdeauna.

Dar, pot sa zic ca m-ai schimbat ... Sunt cuminte, rezist tentatiei, ma gandesc la tine mai intai si dupa la mine ... ma gandesc ca ti-as putea face rau prin actiunile mele.

Toata lumea ne vede ca si o familie in devenire ... interesanta impresie am lasat. Poate ca am inceput sa ne cunoastem reciproc nevoile, sa ne completam unul pe altul, sa ne ajutam unul pe altul ... ca si sot si sotie?

Oricum de la tine ma astept de la orice ... ce sti ... poate ne vom intoarce din vacanta cu ceva in plus ... pe degetul meu ...

Dar nu ... nu o sa accept ... sunt prea tanara pentru acest angajament. Mai este timp ... desi nu stie nimeni daca maine vom mai trai ... Totul este relativ ...

Si totusi ... A.M.R. 16 zile ...

Drinking coffee & thinking

O cana de cafea ... o licoare neagra care imi invadeaza simturile ... o prietena care stie sa pastreze secrete, care stie sa taca, care nu stie sa vorbeasca ...

Ieri au fost 2 luni ... 2 luni in care am invins prejudecati de tot felul ... Si totusi am inceput sa ma intreb daca merita ... Atatea secrete ... atatea lucruri care nu mi le zice , doar ca sa ma protejeze ? De ce ?

Stiu ca ma considera considera inca o copila ... pentru el poate sunt, dar consider ca sunt destul de matura sa-l inteleg sau poate sa incerc sa-i fiu alaturi. De fiecare ma lovesc de un zid si doare foarte tare. Incerc sa inteleg ca ii este greu sa-si deschida sufletul in fata mea , dar totusi sunt iubita lui ... la bine si la rau ... asa se zice!

Ieri ne-am certat ... conflict de caractere ... Poate a fost vina mea ; nervii mei sunt intinsi la maxim. In zilele care urmeaza, lucrurile vor reveni la normal ... asa sper.

Azi trebuia sa ne vedem. Am primit mesaj ca nu poate ... nu se simte bine . Am inceput sa-l simt distant fata de mine. Oare isi face facuta prezenta diferenta de varsta? Vreau sa vina o data concediul...Poate atunci relatia noastra se va schimba in bine ,desi tind sa cred ca va fi doar o iluzie , o minune care in cazul meu va dura 9 zile , nu 3 zile, ca in povestile cu zane si printi.

Mi-e dor de el, dar in acelasi timp , sunt tentata de lucrurile din jurul meu. Baieti de varsta mea sau apropiata, activitati specifice varstei mele ... Nu stiu ... Maine va vorbi cu mine, desi nu cred ca va zice totul si va incerca sa se eschiveze fata de mine. Doare ... dar am intrat in hora si va trebui sa joc in continuare ... Inca nu sunt pregatita sa zic : Adio ! Totusi, sunt dispusa sa dau a doua sansa, a treia ... nu stiu de ce ... O intrebare fara raspuns ... De Ce?

19 ... 35 ... 11 ....