vineri, 29 ianuarie 2010

De ce iubim femeile? de Mircea Cartarescu

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu sfarcuri care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirimea lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen.
Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz.
Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

marți, 26 ianuarie 2010

Doare ... indiferenta

In seara asta mi-am dat seama ca prea multa libertate inseamna indiferenta...indiferenta sub orice forma doare foarte tare.
Am renuntat la un vis, pentru a fugi in urmarirea altuia si le-am pierdut pe ambele. Am renuntat la tine ... am renuntat la iubirea ta ... am renuntat la amintiri. Am vrut sa te uit prin intermediul altuia , dar mi-am dat seama ca pur si simplu , inca nu este momentul sa te uit.
Iar tu, Blue Eyes ... m-ai dezamagit. Libertatea permisa, compromisurile facute au fost pentru mine o lectie. Pot sa fiu alta. Pot sa ma schimb , in functie de situatie. Am crezut ca te pot schimba ... dar nu ma pot lupta cu morile de vant. E imposibil. Sper sa te intorci la ea...EA, cu care m-ai atacat si m-ai ranit de atatea ori. Sa fiti fericiti ... si totusi cine va zice primul "Adio" ? EU ... continui jocul acesta mizerabil ... sau TU ... tai raul din radacina? Nu ai fost "The One"! Mi-am dat seama ca inca exista baieti care nu stiu sa aprecieze ce au langa ei ... Si TU mi-ai dovedit acest lucru.
M-am lovit foarte tare de pragul de sus! Dar am reusit sa vad pragul de jos. Ce nu te omoara, te face mai puternic !
Brown Eyes ... next time please wake me up!!! Thank you for letting me back in your heart!!! or maybe just a little bit ...

duminică, 17 ianuarie 2010

De ce?

De ce nu ne putem detaşa de trecut ?
Îl iubesc sau pur şi simplu este obişnuinţa de care nu mă pot desparţi ? Aseară a fost o seară de vis. A fost de vis şi încă îi mai simt mirosul pe pielea mea, atingerea lui sau respiraţia lui sacadată şi plină de nerăbdare... Fiori de gheaţă îmi străpung spatele când închid ochii, pur şi simplu imagini de aseară mi se derulează...la fel ca un film .
Îl vreau ... dar nu îl vreau ca şi iubit ... vreau să fie amant, vreau să muşc din puterea lui ca eu să fiu mai puternică, vreau sa deţin controlul, vreau pur şi simplu să am un umăr la care pot apela oricând şi nu, un iubit care să mă intrebe ce am făcut aseară sau de ce am ieşit şi care să urle la mine. Vreau o portiţă de scăpare din lumea asta rea şi murdară. Acea portiţă eşti tu !
Mă poţi accepta aşa cum sunt în momentul de faţă ? Vrei să fiu a ta şi tu al meu , fără să ne întrebăm cu cine am fost aseară ?
Eşti dispus ?