Drinking coffee & thinking

O cana de cafea ... o licoare neagra care imi invadeaza simturile ... o prietena care stie sa pastreze secrete, care stie sa taca, care nu stie sa vorbeasca ...

Ieri au fost 2 luni ... 2 luni in care am invins prejudecati de tot felul ... Si totusi am inceput sa ma intreb daca merita ... Atatea secrete ... atatea lucruri care nu mi le zice , doar ca sa ma protejeze ? De ce ?

Stiu ca ma considera considera inca o copila ... pentru el poate sunt, dar consider ca sunt destul de matura sa-l inteleg sau poate sa incerc sa-i fiu alaturi. De fiecare ma lovesc de un zid si doare foarte tare. Incerc sa inteleg ca ii este greu sa-si deschida sufletul in fata mea , dar totusi sunt iubita lui ... la bine si la rau ... asa se zice!

Ieri ne-am certat ... conflict de caractere ... Poate a fost vina mea ; nervii mei sunt intinsi la maxim. In zilele care urmeaza, lucrurile vor reveni la normal ... asa sper.

Azi trebuia sa ne vedem. Am primit mesaj ca nu poate ... nu se simte bine . Am inceput sa-l simt distant fata de mine. Oare isi face facuta prezenta diferenta de varsta? Vreau sa vina o data concediul...Poate atunci relatia noastra se va schimba in bine ,desi tind sa cred ca va fi doar o iluzie , o minune care in cazul meu va dura 9 zile , nu 3 zile, ca in povestile cu zane si printi.

Mi-e dor de el, dar in acelasi timp , sunt tentata de lucrurile din jurul meu. Baieti de varsta mea sau apropiata, activitati specifice varstei mele ... Nu stiu ... Maine va vorbi cu mine, desi nu cred ca va zice totul si va incerca sa se eschiveze fata de mine. Doare ... dar am intrat in hora si va trebui sa joc in continuare ... Inca nu sunt pregatita sa zic : Adio ! Totusi, sunt dispusa sa dau a doua sansa, a treia ... nu stiu de ce ... O intrebare fara raspuns ... De Ce?

19 ... 35 ... 11 ....