Compromisuri

Cat de mult suntem dispusi sa facem compromisuri? Cat de departe putem sa mergem ca celui de langa noi sa-i fie bine? De ce noi femeile suntem primele dispuse sa ne sacrifice pentru fericirea barbatului?

Aceste intrebari si multe altele imi circula prin minte de cateva zile incoace...Mai degraba de cand m-a intrebat El daca sunt dispusa la o vacanta in 3...

O vacanta romantica transformata peste noapte intr-o vacanta de familie...

Sunt dispusa sa fac acest compromis? Sunt dispusa sa accept faptul ca viata mea s-a schimbat din momentul in care am zis DA? Sunt dispusa sa devin mama mai devreme de termen?

Sincer, pana in momentul de fata nu am reusit sa gasesc nici un raspuns, ci doar o alta multime de intrebari care s-au alaturat intrebarilor anterioare.

Il iubesc...dar nu stiu daca inca il mai pot iubi...Incep sa cred ca nu este persoana potrivita pentru mine. Este mult prea perfecta pentru mine, este ceea ce am vrut...dar poate nu e prea devreme?

Totusi sunt in floarea varstei...vreau sa ma distrez...vreau sa simt ca traiesc.

Cu el ma simt in siguranta, este acea siguranta care iti confera incredere, dar care totodata iti confera si sentimentul de responsabilitate.

Imi vin in minte cuvintele lui : "Sunt singur...simt lipsa unui copil in casa mea." ... Tind sa cred ca am gresit in decizia mea de a ma maturiza inainte de timp. Poate am reusit sa ratez niste clipe minunate din viata mea de tanara adolescenta, clipe care nu le-am putut trai tocmai din cauza dorintei mele de maturizare.

Este deja mult prea tarziu? Este deja dificil drumul de intoarcere? Exista un drum de intoarcere?

Raspunsul mi-l dau singura. Categoric ca nu exista. Este o calatorie cu bilet doar dus. Este greu ...

Discutie serioasa .... 2 cuvinte care ma sperie ... Am vazut ca nu stiu inca sa fac diferenta sau mai bine zis unde sa pun granita intre cuvintele care dor si cuvintele care fac adevarul mult mai usor de suportat.

Inca mai am de invatat ... dar nu vreau ... M-am saturat !!!