Intru in apartament...imi arunc pantofii intr-un colt, cheile pe masa...paltonul in cuier. Ma indrept cu pasi inceti spre canapeaua, unde cad rapusa de oboseala.
Vreau ceva dulce.Imi aduc aminte ca am ciocolata. Ma ridic repede si ma duc la bucatarie. Gasesc ciocolata, desfac si iau o bucata, dar parca nu e la fel de dulce ca si inainte.
Ma intorc inapoi in sufragerie, pe canapea. Vad poza ta...Ma uit la ea...dar in minte imi vin imagini cu tine si cu ea. O iau si o arunc. Cum ai putut sa ma ranesti asa?
Ma intind pe canapea si ma gandesc la diverse momente petrecute impreuna.Mi-e dor de tine, de zambetul tau, de parfumul tau. Cum poate sa-mi fie dor de el? El? Care mi-a facut atat de mult rau?
Aud soneria. Ma duc sa deschid...E prietena mea. "Am venit sa te scot in oras si nu accept nici un refuz". E destul de convingatoare, in plus aveam nevoie sa plec din apartament, sa ies sa iau o gura de aer.
Gasim o mica cafenea, destul de retrasa. Comandam . Imi aprind o tigare. Ma uit pierduta la fumul care se ridica. "Suferi?" o aud pe prietena mea zicand. "Sincer, nu stiu. Daca e suferinta sau pur si simplu dezamagire. Dar as prefera daca am gasi un alt subiect de discutie"... "Ok.Inteleg."
Am inceput sa povestim despre lucruri nesemnificative, despre visele noastre din adolescenta pe care nu am reusit sa le realizam din diferite motive. Timpul a trecut atat de repede ...
Ma indrept spre casa in racoarea noptii. Vantul imi mangaie parul si imi sopteste cantecele noptii.
Intr-un final, ajung acasa. Ma dezbrac si intru la dus. Lacrimile incep sa curga pe obraz,dar sunt ascunse de picaturile de apa.
"Inca te mai iubesc..." , imi zic insumi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu