sâmbătă, 31 ianuarie 2009

El...

Ce pot sa zic? E o persoana speciala, care a aparut in viata mea. Nu va ganditi ca este iubitul meu...nu este. E pur si simplu un prieten.

E cel care ma face sa rad, cand nu sunt in apele mele, cel care ma trezeste la realitate cand incep sa fabulez. Imi distrage atentia de la lucruri care ma supara si ma face sa visez.

Ce este haios e faptul ca nu il cunosc personal. Ne leaga cateva conversatii pe mess si multe sms-uri. Acuma il bat la cap sa invete pentru examene...stiu ca o face si fara sa-i zic, dar imi place sa-l tachinez :).

Intotdeauna gasim subiecte de discutie, chiar si unde nu sunt. Ma linisteste...ma scoate din cotidian si ma invata sa visez. "Visele exista pentru a ne aminti care e realitatea...

"

"O viata fara lacrimi e o viata cu sens unic, dusa pe un fir de sarma deasupra unui ocean. O viata are nevoie de lacrimi pentru a aprecia zambete.Dar limiteaza lacrimile."

Dar, totusi are prostul obicei sa-mi fac pofta de inghetata, de ciocolata si mai nou si de fructe...Cred ca sunt singurele momente in care ma cam enervez pe el...da' imi trece repede.

Eeee...acuma asta este...trecem si peste asta. Probabil dupa ce va citi, o sa inceapa sa critice un pic ... sau nu ? hmmmm .... o sa vedem noi :)) :P

Ploaie de vara...

Suna telefonul...Raspund : "Alo?" O voce calda ma intampina la capatul celalalt al firului : "Te-ai trezit frumoaso?" Zambesc ... "Da...acum 5 minute" . Era o minciuna. El ma trezise din somn. "Nu te cred, dupa vocea pe care o ai...Cred ca iar te-am trezit.Scuza-ma...credeam ca deja esti treaza" . "Nu-i nimic.Prefer sa ma trezesti tu decat altcineva." ... "Vreau sa ne intalnim...trebuie sa vorbim"... "S-a intamplat ceva?" , raspund. "Nu...doar mi-e dor de tine". "Ok, ne intalnim ca de obicei?" "Da! Te astept. Te pup." ... "Ok, puiule. Ne vedem acolo. Te pup!".

Inchid telefonul si prin minte imi trec imaginile de aseara. Ai fost minunat. Nici nu imi venea sa ma despart de tine cand m-ai condus acasa. Nu vroiam sa te las sa pleci din bratele mele.

Orele trec greu pana la intalnirea noastra. Incep sa ma imbrac. E o zi calduroasa. Un sentiment ciudat ma cuprinde in momentul in care ies pe usa. Ma gandesc la cuvintele tale "Trebuie sa vorbim."

Ajung la locul nostru. Ca de obicei ma asteptai. Intotdeauna ajungi cu 5 minute inaintea mea. Ma apropiu de tine si te sarut. Nu-mi raspunzi ca si inainte. "S-a intamplat ceva?" ... "Nu, trebuie sa se intample ceva?Hai sa ne plimbam..." Aprob si pasii nostri ne duc pe un drum fara o directie anume...Esti tacut. Nu indraznesc sa intreb.

La un moment dat, te opresti, imi iei fata in maini si ma saruti ca si cum ar fi ultima oara. Zambesti...Eu sunt confuza, nu stiu cum sa reactionez.

"Draga mea...trebuie sa vorbim" "Despre ce?Ce s-a intamplat?" "Noi..." "Da. Zimi o data, nu ma mai fierbe...te rog!" "Noi trebuie sa ne despartim"

In momentul acela am simtit ca cerul se prabuseste...acea zi calduroasa s-a tranformat in cea mai friguroasa zi din viata mea. Lacrimile incep sa se prelinga pe obrazul meu.

"Te rog sa nu plangi si sa incerci sa ma intelegi. Te rog nu-mi ingreuna decizia" "De ce? Cu ce ti-am gresit? Ce s-a intamplat cu toate promisiunile tale? Cu acele cuvinte frumoase pe care mi le-ai zis aseara? Am fost doar o aventura pentru tine?" , am tipat...

"Nu", zambesti..."Nu ma intelege gresit. Esti o fata frumoasa si foarte speciala.Nu ai gresit cu nimic.Eu sunt de vina.Te rog nu-mi cere explicatii pentru ca nu pot sa ti le dau..."

"De ce?!?"...

Te iau in brate si incerc sa te sarut...dar tu ma dai la o parte . "Trebuie sa plec.Te rog iarta-ma."

Te-ai indepartat de mine incetul cu incetul. Eu pur si simplu ma uitam cum te indepartezi de mine. Nu pot sa ma misc...incerc sa ma misc, dar nu pot. Lacrimile continua sa curga fara incetare.

Dintr-o data simt pe piele o picatura, dupa care picaturile se inmultesc...Ma uit spre cer...A inceput sa ploua...E o ploaie de vara...Picaturile le simt reci pe pielea mea. Ma uit in jurul meu...Toata lumea incearca sa se adaposteaza, dar eu am ramas nemiscata in locul in care m-ai lasat.

Incep sa merg fara o directie anume. Raceala picaturilor incearca sa ma trezeasca.In gandul meu, imi spun ca este doar un vis urat...dar din pacate nu este. Este adevarat.Te-ai despartit de mine, ai plecat fara nici o explicatie.

De ce? E singura intrebare care imi vine in minte...DE CE?

Ajung acasa, uda si singura...Ma dezbrac si ma pun in pat...Iau in brate perna si incep sa plang...Pana la urma, adorm rapusa de oboseala.

A doua zi, ma trezesc...Nu pot sa-mi dau seama daca a fost realitate sau un cosmar...Dar ma uit in jur si vad fotografia noastra sparta.

Nu a fost vis...ci pura realitate...

luni, 26 ianuarie 2009

De ce?

De cele mai multe ori ne intrebam ce va fi maine... Ce va fi peste 2 zile, ce va fi peste 2 ani ...

Cand am reusit sa ne indepartam asa de mult de noi insine...Ma uit in jurul meu si toata lumea este preocupata de viitor. De ce nu putem trai in prezent? De ce nu putem doar visa? De ce ne irosim viata pe ceva ce poate nu se va implini si ramanem doar cu gustul amar al infrangerii...

De ce nu vrem sa riscam totul si mai tarziu ne intrebam "oare cum ar fi fost daca...?".Poate ca acuma lumea din jurul nostru este axata pe construirea unui viitor si nu pe trairea prezentului. Cand a fost ultima oara cand i-ai spus sotiei tale "te iubesc" sau cand te-ai bucurat de zambetului copilului tau? Zi cand!!! Ai uitat! Oare de ce? Esti prea preocupat sa lucrezi , sa faci bani...

Poate daca am face o pauza doar pentru un minut sa ne uitam in jurul nostru ne-am da seama cate lucruri minunate trec pe langa noi si din pacate, nu se mai intorc.

Traim intr-o lume in care orele trec ca si minutele...Dar daca am reusi sa ne deconectam macar o ora pe zi sa stam cu persoana sau persoanele iubite nu s-ar mai ajunge la despartiri, la divorturi....

Nu stiu...Eu doar am scris, voi trebuie sa ma trageti un semnal de alarma daca sunteti in aceasta situatie...

duminică, 25 ianuarie 2009

Ganduri...

De ce ma simt vinovata? In mintea mea eu sunt cea vinovata, cea care a gresit mereu. Poate ca chiar asa este si eu nu mi-am dat seama. Inainte simteam fluturi in stomac...acuma simt un gol in inima....

Ai plecat fara sa ma asculti, fara sa ma intelegi sau sa intelegi de ce am procedat asa. Acuma stau in fata televizorului si incerc sa ma concentrez pe un anumit program. Dar nu pot...Pentru imi revin unele amintiri cu tine, cand ne certam pe telecomanda si nimeni nu castigam pentru ca mereu incepeam sa ne tachinam si sa alergam unul dupa altul prin casa.

Sunt curioasa sa stiu daca tu te gandesti la mine sau pur si simplu ai sters cu buretele absolut totul. Iubirea mea , asa imi ziceai mereu si cand ne certam.

Te-am urat in momentul in care mi-ai zis ca nu mai vrei sa fim impreuna, dar acuma mi-e dor de zilele petrecute cu tine, de certurile noastre banale, de impacarile noastre, de noptile petrecute impreuna in care pur si simplu vorbeam si stateam in bratele tale.

Dar acuma ti-ai gasit o alta iubire. Poate de mine nici nu iti mai amintesti. Imediat se implineste un an de cand , noi nu mai suntem impreuna. A trecut foarte putin si rana mea este inca deschisa si sangereaza din cand in cand, cand iti simt mirosul sau iti imbrac tricoul pe care il purtai cand ramaneai la mine.

O sa ramai mereu iuby meu. Nimeni nu o sa te scoata din inima mea.

Te iubesc ... 2 cuvinte ... care au o importanta mare intr-o relatie daca sunt spuse din suflet ...

O inghetata...

O zi simpla...O pofta nebuneasca dupa ceva dulce. Dorul de tine imi aminteste de zilele de vara cand pur si simplu ne racoream cu inghetata noastra preferata. Acuma trec prin fata gelateriei si amintirile imi curg navalnic prin fata ochilor. Mi-e dor de tine ... desi eu te-am izgonit, totusi imi este dor.

A trecut mult de atunci si totusi inca iti simt mirosul si imi amintesc privirea ta. E deja iarna, ninge. Asta ar fi fost prima iarna impreuna.

Dar, totusi mi-am facut curaj si am intrat in gelaterie si mi-am luat o inghetata. Inghetata noastra preferata.

Toate privirile sunt atintite asupra mea cand merg pe strada. De ce? Pentru ca savurez o inghetata iarna cand ninge. Sincer, e mult mai buna iarna decat vara ....

Si totusi ... nimic ...